Ca toate poveștile, și aceasta începe cu… a fost odată un gândacel care mergea liniștit de-a lungul unui perete, când un șobolan cenușiu și mare i-a ieșit în față.
– O, hoooo, cât de încet mergi! Uită-te la mine cât de repede fug, a spus șobolanul încrezut, alergând spre capătul peretelui cu gheruțele lui mici și ascuțite. Nu-i așa că ai vrea și tu să alergi ca mine și să nu te mai târăști milimetru cu milimetru?
– Cu siguranță ești un alergător rapid, a răspuns politicos gândacul și apoi și-a continuat drumul.
În timpul acesta, un papagal cu pene verzi și aurii care stătea într-un copac mango le-a auzit conversația și l-a întrebat pe șobolan:
– Hei, vrei să te întreci cu gândacul? Am o idee! Eu locuiesc vis-a-vis de pasărea-croitor și aș putea să o rog să coasă o haină colorată ca premiu pentru cel care va câștiga întrecerea, a adăugat el. Veți putea alege orice culoare vă place!
– Mi-ar plăcea un palton galben, cu dungi, precum blănița de tigru, a spus șobolanul, uitându-se peste umăr ca și cum și-ar fi admirat noua haină.
– Și eu aș vrea o haină nouă, frumoasă, colorată și strălucitoare, a spus gândacul mic.
– Haaaa, haaa, haaa… zici de parcă ai avea vreo șansă să câștigi cursa, a răspuns șobolanul gri.
– Gata cu vorba, începem întrecerea! Trebuie să ajungeți la palmierul regal din vârful stâncii. 1, 2, 3… START! a croncănit papagalul și apoi a zburat spre palmier să aștepte învingătorul.
Șobolanul a început să alerge cât de repede putea. Apoi dintr-o dată și-a spus:
Așa că a încetinit ritmul ca să nu ajungă foarte obosit în vârf. Dar ce să vezi? Când a ajuns la palmier l-a găsit pe gândacul brun stând liniștit lângă papagalul verde cu auriu. Nu se putea așa ceva!
– Cum ai reușit să alergi atât de repede? Sigur ai trișat! Zi! Zi!
Gândacul își scoase atunci aripile minuscule de sub carapace și spuse:
– Nu a zis nimeni că trebuie să alerg ca să câștig cursa, așa că am zburat!
– Nu știam că poți zbura, spuse șobolanul uimit.
– Nu-i judeca pe cei din jur doar dintr-o privire! Nu se știe ce calități ascunse au, spuse papagalul. Îmi pare rău, șobolane, dar ai pierdut premiul! Ce culoare vrei să fie noua ta haină, gândăcel?
Micuțul gândac privi spre papagalul verde cu galben, spre palmieri, apoi către fructele de mango care sclipeau în soarele auriu și spuse:
– Aș vrea o haină colorată – verde cu auriu!
Din acea zi, gândacul brazilian poartă mereu o carapace verde cu reflexe aurii, în timp ce șobolanul a rămas tot gri deși în Brazilia florile, păsările, animalele și insectele au cele mai frumoase culori din lume! Iar când brazilienii și-au creat steagul, se spune că l-au făcut verde, precum carapacea gândacului. În mijloc au așezat un diamant galben, ca un romb, și în interiorul lui au desenat pământul cu o bandă albă pe care au scris motto-ul țării lor: Ordem e Progresso, adică Ordine și Progres. La final au adăugat steluțe, precum luminile jucăușe de pe spatele insectei.
- Dar oare de ce mă grăbesc? Oricum gândacul nu poate câștiga.
