Într-o zi călduroasă, într-o pădure liniștită, un leu mare și puternic dormea sub umbra unui copac. Sforăia ușor, cu capul lui greu sprijinit pe labele din față. Dintr-o dată, un șoricel mititel, curios și cam speriat, alergă chiar peste nasul leului!
– Oh, nu! gâfâi șoricelul, oprindu-se brusc. Ce-am făcut?!
Leul s-a trezit și a ridicat încet capul. Cu o mișcare rapidă, a pus laba peste șoricel și a mormăit furios:
– Cine m-a trezit?! Cine îndrăznește să-mi tulbure somnul?!
– Iartă-mă, măria ta! Nu am vrut! A fost un accident! piui șoricelul. Te rog, nu mă mânca… dacă mă lași să plec, poate într-o zi te voi ajuta și eu!
Leul izbucni într-un hohot de râs:
– Tu? Tu să mă ajuți? Ha-ha-ha! Un șoricel să ajute un leu? Ce glumă bună!
Dar după ce s-a mai liniștit, leul a ridicat laba și a zis:
– Ei bine, pentru că m-ai făcut să râd, îți dau drumul. Du-te, mititelule!
– Mulțumesc, mulțumesc din suflet! spuse șoricelul și a fugit cât l-au ținut picioarele.
Trecuseră doar câteva zile când leul, vânând prin pădure, a călcat într-o capcană întinsă de vânători. Plasa groasă i s-a încolăcit în jurul corpului și l-a prins bine.
– Raaawr! răcni leul. Ajutor! Eliberați-mă!
În depărtare, șoricelul l-a auzit și a tresărit:
– Este vocea leului! Prietenul meu e în pericol!
A alergat repede și l-a găsit prins în plasă.
– Stai liniștit, prietene! Vin să te ajut!
Șoricelul a început să roadă la frânghii. Una, două, trei… și în curând, plasa s-a rupt și leul era liber!
– Ești liber, Leule! a spus șoricelul, obosit dar fericit.
Leul l-a privit uimit și recunoscător:
– Nu-mi vine să cred… Tu chiar m-ai salvat!
– Ți-am spus eu că o zi va veni și-ți voi fi de folos, spuse șoricelul zâmbind.
– Iartă-mă că am râs de tine. Ești mic, dar curajos și bun. Îți mulțumesc!
Învățătură pentru copii: Nu râde niciodată de cei mai mici ca tine. Oricine poate ajuta, dacă are inimă bună. Bunătatea nu e niciodată în zadar.