Undeva, într-un oraș îndepărtat, trăia un țar care avea trei fii. Într-o bună zi, fiii l-au rugat:
Țarul i-a binecuvântat, iar băieții au pornit în direcţii diferite. Cel mai mic a mers până a ajuns într-o poieniță unde a văzut o bucată mare de carne, lângă care se adunaseră tot felul de fiare, păsări și alte lighioane.
• Ivan, împarte-ne tu această bucată de carne! spuse un șoim înfometat.
Băiatul a coborât de pe cal și a împărţit carnea în mod egal pentru păsări, șerpi, furnici și alte animale.
Ivan s-a prefăcut atunci în şoim şi a zburat până în cea de-a treizecea împărăţie care se afla la poalele unui munte de cristal pe care puseseră stăpânire 3 zmei periculoși.
•- Mă primește oare țarul vostru în slujba sa? întrebă Ivan primul soldat pe care îl zări la palat.
• De ce să nu primească?
Așadar, băiatul a intrat în slujba acelui țar şi a stat acolo o săptămână, două, trei. Observându-i frumusețea și curajul, fata țarului i-a spus într-o zi tatălui său:
-Tătucă, îngăduie-mi să mă plimb cu Ivan pe muntele de cristal.
Țarul s-a învoit, deși locul era periculos, iar tinerii au încălecat pe cai și au plecat. Deodată a ieșit, nu se ştie de unde, o capră de aur, pe care tânărul a urmărit-o până când a pierdut-o din ochi. Când s-a intors de unde plecase, printesa nu era nicăieri. Ce era de facut? Cum să dea ochii cu țarul? S-a îmbrăcat în haine ponosite, luând înfățisarea unui bătrân sarac, a venit la curte și s-a prezentat în fața țarului:
• Inaltimea Ta, aș vrea să-ti conduc cireada.
• Bine, zise tarul. Când va veni zmeul cel cu trei capete la tine, să-i dai trei vaci. Când va veni cel cu șase capete, să-i dai sase vaci. La fel faci și cu zmeul cu douăsprezece capete. Între timp, dă veste în locurile în care mergi că acela care îmi va găsi fiica va deveni țar în locul meu.
Ivan si-a mânat cireada pe dealuri si deodată a văzut că vine in zbor zmeul cu trei capete.
Zmeul s-a supărat şi, în loc de trei vaci, a înhâțat şase.
Atunci, Ivan s-a prefăcut în şoim, i-a retezat zmeului cele trei capete și a mânat cireada acasă.
A doua zi, în fața băiatului apăru zmeul cu 6 capete care își ceru vacile.
-Ah, spurcăciune lacomă! Eu mănânc o rață într-o zi, iar ție să-ți dau 6 vaci?
Nervos, zmeul înhăță douăsprezece vaci, iar Ivan, prefăcut în şoim, îi reteză capetele.
Seara târziu, Ivan s-a transformat într-o furnică şi-a intrat printr-o crăpătură în muntele de cristal, zărind prințesa.
Auzind toate acestea, Ivan așteptă zmeul, preschimbat în păstor.
-Ei, Ivan, Ivan nu asta e treaba ta. În loc să te lupți cu dușmanii, tu pași vitele. Ia numără-mi douăsprezece vaci și dă-mi-le repede!
După multe ore istovitoare, Ivan a reușit să învingă zmeul și, cu ultimele puteri, a pornit spre lac pentru a găsi cufărul. Fără să îi stea nimeni în cale, a luat sămânța şi a apropiat-o de muntele de cristal. Acesta s-a topit cât ai clipi.
Băiatul a dus-o cu mare fast la palatul tatălui său.
Fericiți, cei doi tineri se îmbrățișară și pregătiră o nuntă cum numai în povești s-a pomenit.
- Tată, binecuvântează-ne, căci vrem să plecăm la vânătoare.
- Îți mulțumim, zise şoimul. Pentru această binefacere, ai căpătat puterea să te prefaci în şoim ori de câte ori vei dori.
- Eheeeei, Iavn ce treabă umilitoare te-ai apucat să faci! În loc să se lupte cu dusmanii, bravul viteaz paste vitele… la da-mi trei vaci! spuse zmeul râzând.
- Nu-i cam mult? Eu într-o zi mănânc doar o rață, iar tu vrei trei vaci. Nu-ti dau niciuna.
- Cum e? a întrebat țarul. A fost pe la tine zmeul cu trei capete? I-ai dat cele trei vaci?
- Nu, Măria Ta, nu i-am dat niciuna.
- Cum e? A fost la tine zmeul cel cu şase capete? Cu cât s-a micsorat cireada mea? întrebă țarul.
- De venit, a venit, dar nu s-a ales cu nimic.
- Cum ai ajuns aici? Te-am căutat!
- Ce bine că te văd! Sunt blocată în munte! M-a răpit zmeul cu douăsprezece capete, care trăiește pe lacul tatălui meu. În lac se ascunde un cufăr, în cufar un iepure, în iepure o rață, în rață un ou, iar în ou o sămânță. Dacă-l ucizi şi scoți această sămânță, vei face muntele de cristal să dispară și mă vei elibera.
- Cam mult! Te provoc la luptă!
- Ivan, m-ai salvat! Du-mă acasă! spuse prințesa cu iubire în ochi.
- Bine ați venit! Tare mă bucur că fiica mea e nevătămată! Pentru fapta ta îți voi da mână ei și jumătate din regat.
