Într-un sat din inima României trăia o fetiță pe nume Ana care nu putea să adoarmă seara decât dacă draga ei bunică îi spunea o poveste.
Te rog, bunica, încă una… Spune-mi din nou povestea iei, o pot asculta la infinit!
Draga mea, închide ochii și ascultă… ia este o cămașă tradițională românească, cusută manual cu multă dragoste și pricepere. Fiecare ie are un model unic, care spune povestea locului de unde vine… Hai, dormim mai târziu, în seara aceasta simt că ești pregătită să vezi ceva!
Fascinată, Ana se tot întreba oare ce voia bunica să îi arate?
Aceasta este lada mea de zestre, a venit momentul să vezi ce am păstrat așa de mult timp în ea. Străbunica ta a cusut această ie cu mâna ei, iar modelele pe care le-a ales au o semnificație specială.
Ce frumos e colorată! Vreau și eu să învăț să cos!
În lumina blândă a serii, bunica i-a arătat cum să aleagă firele colorate și cum să facă primele cusături pe o bucată de pânză. Încet-încet, Ana a început să iubească acest meșteșug și, în timp, să-și creeze propriile modele. A aflat de la bunica că fiecare zonă a țării are un stil apare de a coase portul tradițional și că există ii pentru ocazii diferite, de la nuntă până la sărbătorile din timpul anului.