Într-un sat îndepărtat, trăia un moșier bogat și mândru. Avea pământuri întinse, o casă mare și mulți servitori. Pe drumurile satului, toți îi arătau respect, plecându-se în fața lui.
Într-o zi, pe când mergea la plimbare, moșierul a întâlnit un țăran care nu s-a plecat, ci și-a văzut liniștit de drum.
Moșierul s-a oprit și a strigat:
— Hei, omule! De ce nu te pleci în fața mea? Ai uitat cine sunt?
Țăranul s-a uitat la el și a răspuns calm:
— Nu am uitat, dar mă întreb de ce ar trebui să mă plec eu primul…
Moșierul s-a încruntat:
— Pentru că eu am mai puține fire de păr pe cap și mai multe bucăți de aur în ladă! Săracul trebuie să se plece înaintea bogatului!
Țăranul a zâmbit și a întrebat:
— Și ce legătură are bogăția cu plecăciunea?
Moșierul a răspuns iritat:
— Cum ce legătură? Dacă vreau, îți pot da jumătate din averea mea și vei fi cel mai fericit om! Atunci vei înțelege că trebuie să te pleci înaintea mea.
— Aha, deci dacă aș avea aproape la fel de mult cât dumneata, nu ar mai trebui să mă plec, nu-i așa? — a spus țăranul, gânditor.
Moșierul a râs.
— Bine, atunci îți voi da toată averea mea! Dar promită-mi că, dacă o vei primi, te vei pleca mereu în fața mea!
Țăranul l-a privit cu atenție și i-a răspuns:
— Dacă îmi dai toată averea, tu vei rămâne sărac și eu voi fi bogat. Iar după cum ai spus chiar tu, cel sărac trebuie să se plece înaintea celui bogat! Așa că, de acum înainte, dumneata va trebui să te pleci în fața mea!
Moșierul a rămas fără cuvinte. A priceput că nu bogăția face pe cineva demn de respect, ci înțelepciunea și bunătatea. Și, rușinat, și-a văzut de drum, fără să mai ceară plecăciuni de la nimeni.
Învățătură:
Respectul nu se cumpără cu aur, ci se câștigă prin faptele și înțelepciunea noastră.
