Pe un munte înalt și fermecat, ascunsă de ochii oamenilor, trăia Zâna Toamnă, una dintre cele patru frumoase care aduceau în fiecare an anotimpurile pe Pământ. Era una dintre cele mai iubite zâne datorită blândeții sale și a darurile bogate pe care le oferea tuturor celor pe care îi întâlnea, de la cea mai mică gâză până la cel mai înalt copac.
La fiecare sfârșit de vară, ea cobora din palatul auriu, îmbrăcând rochia de mătase, brodată cu frunze multicolore în culori aprinse: roșu, galben strălucitor și portocaliu cald. Fiecare mișcare a aripilor ei delicate aducea vântul răcoros de toamnă peste câmpuri, munți și ape.
Pe măsură ce își continua drumul, ajunse într-un mic sat unde copiii se pregăteau să înceapă școala. Satul era înconjurat de livezi încărcate cu mere și pere și câmpuri cu struguri dulci. Țăranii se bucurau de bogăția recoltelor, iar Zâna le răsplătea munca din timpul verii cu roade multe. Toți îi zâmbeau, mai puțin micuța Ana.
Ana a ascultat cu atenție și a început să zâmbească.
Zâna Toamna a mângâiat-o ușor pe cap și i-a oferit un măr auriu, strălucitor ca soarele.
Toamna a devenit anotimpul preferat al Anei, nu doar pentru culorile sale uimitoare și fructele delicioase, ci și pentru că știa că începutul școlii îi va aduce povești, jocuri și cunoștințe noi.
- Vei fi primul copac pe care îl voi picta anul acesta, spuse ea atingând un arțar cu bagheta magică și colorând fiecare frunză în lumina blândă a soarelui.
- De ce ești tristă, draga mea?
- Se termină vacanța, trebuie să mă întorc la școală. Mi-e dor de zilele de vară în care puteam să mă joc toată ziua.
- Școala este la fel de frumoasă ca și vacanța, Ana. Toamna aduce nu doar recoltă în grădini și livezi, ci și în mintea și inima ta. Fiecare lecție pe care o înveți este ca un fruct copt pe care îl culegi și te bucuri de el. Gândește-te la această perioadă ca un moment de belșug. Ce sădești acum în mintea ta va rodi întreaga viață.
- Da… să știi că ai dreptate. Îmi e dor de colegii de la școală și de doamna învățătoare.
- Ia-l în ghiozdan și mănâncă-l în prima zi de școală. Îți va da energie, îți va aduce aminte de mine și, mai ales, de bucuria noilor începuturi.
- Nu o să te uit niciodată… spuse Ana, privind cum zâna dispare printre petale de crizanteme și dalii, atingând cu bagheta câte un dovleac pârguit.