A fost odată ca niciodată, într-un regat îndepărtat, un negustor bun și cinstit care avea o fiică blândă pe nume Bella. Toată lumea o iubea pentru inima ei mare!
Într-o zi, negustorul a plecat într-o călătorie lungă.
După multe zile, tatăl Bellei s-a rătăcit într-o pădure. Ningea cu fulgi mari, iar frigul era cumplit. Tocmai când credea că nu va găsi adăpost, a zărit un castel strălucitor. Uimit, a intrat. Pe masă îl aștepta o masă caldă, iar în cameră – un pat moale și confortabil. A doua zi, când a plecat, a văzut în grădină un trandafir roșu. Și-a amintit de Bella și l-a cules.
— E trandafirul meu! auzi atunci o voce înspăimântătoare. Drept pedeapsă te voi ține aici pentru totdeauna. Asta dacă nu se oferă altcineva să îți ia locul…
Văzând că tatăl său nu mai vine, Bella a pornit în căutarea lui. În scurt timp a ajuns la castel și a pășit pe urmele bătrânului.
Speriat, tatăl i-a povestit totul fetei – o bestie îngrozitoare îl ținea captiv. Fără să ezite, Bella i-a spus:
— Rămân eu! Nu vreau să pățești nimic!
La început, fetei i-a fost teamă, mai ales că stăpânul castelului era un animal înfricoșător, dar curând a descoperit că, deși avea un chip fioros, bestia avea o inimă bună. Îi oferea cărți, muzică, povești, iar castelul avea o grădină magică.
Zi după zi, Bella și Bestia s-au apropiat tot mai mult.
Într-o seară, Bestia a întrebat-o cu glas blând:
— Ai vrea să rămâi aici, alături de mine, pentru totdeauna?
— Mai întâi aș vrea să-mi văd tatăl. Îi este dor de mine.
Ajunsă acasă, Bella și-a îmbrățișat cu iubire tatăl, povestindu-I cum e viața la castel, dar a aflat că mai mulți oameni din oraș au pornit în căutatea bestiei, cu gândul să o distrugă.
Totuși, Bella a ajuns prea târziu… Bestia fusese deja rănită de oamenii speriați. Cu lacrimi în ochi, ea i-a spus:
— Te iubesc exact așa cum ești!
Atunci, s-a întâmplat ceva magic. Bestia s-a luminat și s-a transformat într-un prinț chipeș.
— Vrăjitoarea care m-a blestemat a spus că doar iubirea adevărată mă poate elibera. Iar tu, Bella, mi-ai dăruit inima ta.
Și așa, Bella și Prințul s-au căsătorit, iar în castelul odinioară trist au început să răsune glasuri fericite din nou.
- Ce ai vrea să îți aduc la întoarcere, draga mea?
- Doar un trandafir roșu.
- Tată! Ce se întâmplă? De ce nu vii acasă?
- Bine. Ia această oglindă fermecată cu care poți vedea tot ce se petrece aici, dar promite-mi că te vei întoarce.
- Tată, trebuie să mă întorc! Nu îi pot lăsa să îl rănească! Nu e rău așa cum credeți voi.