Într-o casă primitoare, pe o stradă liniștită, trăia o cățelușă cu ochi blânzi și blană mătăsoasă. Numele ei era Lady — sau Doamna, cum îi spunea cu drag familia. Fusese oferită în dar de Crăciun și, de atunci, era răsfățata casei.
Lady dormea pe perne moi, purta o zgardă de piele cu medalion de aur și era convinsă că lumea e un loc sigur, plin de iubire și… mâncare bună.
Dar într-o zi, ceva s-a schimbat. Stăpânii au devenit agitați, Lady era ignorată, iar rutina s-a tulburat. În casă a apărut un pătuț alb, jucării ciudate și un bebeluș.
Lady s-a simțit pierdută. Neînțeleasă. Iar în mijlocul confuziei, a apărut el — un câine vagabond, fără stăpân, cu zâmbet ștrengar și ochi care au văzut lumea.
— Ei, domniță, se pare că ți-a cam fost dat regatul peste cap. Bine ai venit în lumea reală.
— Eu… nu vorbesc cu necunoscuți!
— Numele meu e Vagabond. Trăiesc liber. Fără lesă, fără reguli. Doar cerul și picioarele mele.
Lady era contrariată. Dar și… intrigată. Cum poate un câine fără casă să fie atât de senin?
Când stăpânii au plecat în vacanță și în casă a rămas mătușa Sarah, lucrurile au scăpat de sub control. Mătușa nu o suporta. Mai mult, a adus cu ea și două pisici viclene și o botniță pentru Lady.
Speriată și umilită, Lady a fugit. A ajuns în stradă, în necunoscut. Și exact acolo, între haite și pericole, s-a reîntâlnit cu Vagabondul.
— Ți-am spus eu… lumea nu e tot timpul drăguță. Dar dacă știi unde să te uiți, găsești și locuri frumoase.
În acea noapte, Lady a descoperit libertatea. A alergat pe străzi, a vizitat curți de lemn, a hoinări tpe lângă vagoane și, într-un final, a ajuns la un restaurant italian.
Acolo, în lumina felinarelor și mirosul de paste, au mâncat împreună cea mai simplă și frumoasă cină: spaghete cu chiftele. O melodie curgea din acordeon, iar inimile lor s-au deschis fără cuvinte.
Dar… lumea nu e făcută doar din stele și spaghete. Lady a fost prinsă de hingheri și dusă la adăpost. Când în sfârșit e salvată de stăpâni și adusă acasă, Lady nu mai e doar un cățel răsfățat. A învățat durerea. Nesiguranța. Și libertatea.
Vagabondul vine să o caute. Iar în noaptea aceea, când un hoț pătrunde în curte și Lady latră cu disperare, Vagabondul sare în luptă. Apără casa. Salvează copilul și riscă totul.
De Crăciun, în curtea casei unde odinioară trăia doar Lady, acum aleargă patru lăbuțe noi — puii lor, cu ochi jucăuși și cozi care se învârt ca vântul.
— Să nu le spui totul despre botniță și hingheri… Să creadă că lumea e bună. Cel puțin la început, îi spuse Vagabondul.
— O să învețe. Dar cu noi alături.
Și astfel, Lady și Vagabondul, cățelușa cu suflet blând și câinele cu inimă liberă, dovedesc că iubirea nu ține cont de clase, reguli sau garduri. Ci doar de alegere. Iar ei s-au ales… unul pe celălalt.