A fost odată un bunic care a plantat o ridiche în grădinița lui.
– Hai să vedem ce-o să iasă! a zis moșul vesel.
Zilele au trecut, și ridichea a crescut, și-a tot crescut… pân’ a ajuns mai mare decât capul unui om!
Într-o dimineață, moșul s-a uitat la ea cu ochii mari:
– Ei, asta da ridiche! Cred că a venit vremea s-o scot din pământ.
A apucat ridichea de frunze și… trage și trage…
– Hmmm! Nu vrea să iasă, spuse el gâfâind.
A strigat:
– Babo, vino și tu să mă ajuți!
Baba a venit într-un suflet.
– Ce s-a întâmplat, moșule?
– Nu pot scoate ridichea! Hai să încercăm împreună!
Baba s-a prins de mijlocul moșului, moșul de ridiche și… trag, trag, trag!
– Uf! E tare încăpățânată! se plânse baba.
– Chemăm și pe nepoțică? întrebă moșul.
– Ba bine că nu!
Nepoțica veni țopăind.
– Bunico, ce faceți?
– Tragem de ridiche, dar nu vrea să iasă!
– Vă ajut eu! zise fata și se prinse și ea în șir.
Nepoțica de baba, baba de moș, moșul de ridiche… și trag, trag!
Dar ridichea… tot nu se clintea.
– Hai să chemăm pe cățel! strigă fetița.
Cățelul, vesel, sosi lătrând:
– Ham-ham! Mă joc sau ajut?
– Azi ajuți, cățeluș drag! spuse nepoțica.
Și s-a prins cățelul de poala fetiței.
Cățelul de nepoțică, nepoțica de baba, baba de moș, moșul de ridiche… și trag, trag!
Dar ridichea… nimic!
– Miau! Ce faceți aici? veni și pisica curioasă.
– Scoatem o ridiche uriașă și nu vrea să iasă! zise cățelul.
– Vă ajut și eu, miaună pisica și se prinse în rând.
Pisica de cățel, cățelul de nepoțică, nepoțica de baba, baba de moș, moșul de ridiche… și trag, trag, trag!
– Oh, tot nu merge! zise pisica. Știu pe cineva mic, dar tare vrednic. Îl chemăm?
– Pe cine? întrebă toți odată.
– Pe șoricel!
Șoricelul veni zglobiu:
– Ce se întâmplă, prietenilor?
– Avem nevoie de ajutorul tău!
Șoricelul zise mândru:
– Cu plăcere!
Și se prinse și el la coada pisicii.
Șoricelul de pisică, pisica de cățel, cățelul de nepoțică, nepoțica de baba, baba de moș, moșul de ridiche… și trag, trag…
– Haaaii! strigară toți odată.
Poc! Ridichea a ieșit!
Toți au căzut grămadă de bucurie și au început să râdă!
– Am reușiiit! strigă moșul.
– Cu toții! zise șoricelul, făcând o plecăciune.
– Și eu am ajutat! chicoti pisica.
– Muuuulțumim! latră cățelul fericit.
– Să ne facem o salată mare acum! zise baba veselă.
– Asta da echipă! adăugă nepoțica.
Învățătură pentru copii: Când lucrezi în echipă, chiar și lucrurile cele mai grele devin ușoare. Chiar și cei mici pot fi de mare ajutor! Unde-s mulți, puterea crește!
