Într-un sat îndepărtat, trăia un boier bogat, care se lăfăia în aur și petreceri, în timp ce țăranii din jurul lui trăiau în sărăcie. Nu îi păsa de suferința lor, atât timp cât el avea tot ce își dorea.
Într-o zi, un țăran sărman a găsit o sămânță în drum și, crezând că e de folos, a dus-o acasă și a plantat-o. Curând, din ea a crescut un copac mare, plin de fructe aurii. Fericit, țăranul a încercat să culeagă un fruct, dar o pasăre s-a repezit și l-a furat.
— Asta e ceva ciudat! — și-a spus el. — Trebuie să aflu unde duce pasărea aceste fructe!
Așa că a pornit la drum, urmărind pasărea peste dealuri și păduri. După multe zile de căutare, a ajuns la o poiană unde animalele sălbatice se strânseseră pentru o mare petrecere. Ascuns într-un copac, țăranul a văzut cum un animal bătea de trei ori într-o cutiuță, iar din ea apăreau mâncăruri minunate.
— Așa ceva n-am mai văzut! Dacă aș avea cutiuța asta, n-aș mai suferi de foame niciodată!
A așteptat ca animalele să plece, apoi a coborât, a luat cutiuța și a încercat și el:
— Să vedem dacă funcționează…
A bătut de trei ori, și, ca prin farmec, în fața lui au apărut mese pline cu bucate alese.
— E un miracol! — a strigat el.
Sătul și odihnit, s-a întors acasă și i-a arătat cutiuța mamei sale. Fericiți, au început să împartă mâncarea cu toți sătenii.
Boierul, auzind de această cutiuță magică, a trimis slugi să o fure. Însă, în loc de bogății, când a bătut de trei ori în cutie, a apărut o maimuță uriașă, care l-a prins și i-a tras nasul lung, și mai lung, până ce atingea pământul!
— Ce-i asta?! Ajutor! — a strigat boierul.
Dar nimeni nu l-a ajutat, iar nasul său a rămas lung și caraghios pentru tot restul vieții.
Învățătură:
Lăcomia și egoismul aduc pedeapsă, în timp ce bunătatea și generozitatea sunt răsplătite.