Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată… o broască țestoasă care avea o fiică frumoasă, foarte frumoasă, nemaivăzut de frumoasă. Într-o zi, mama îi spuse:
– Draga mea, a venit timpul să te mărit. Dar, să știi, am să te dau unui bărbat înțelept. Unuia care va ști să lege o grămadă de apă!
– Vai, oftară animalele, cum să se poată așa ceva?
– Aș vrea să-i fiu soț, spuseră pe rând hipopotamul, puiul de maimuță, șarpele boa, elefantul și zebra. Dar o grămadă de apă? Cum să legi o grămadă de apă?
Lemurul nu zicea nimic, dar se vedea că se gândea adânc la ceva.
Încercară hipopotamul, puiul de maimuță, șarpele boa, elefantul și zebra. Dar niciunul nu a reușit să lege în vreun fel grămada de apă.
Fiecaruia broasca țestoasă îi răspundea:
– Nu vei fi soțul fiicei mele!
Toate animalele erau supărate. Nu înțelegeau ce probă ciudată le dăduse broasca țestoasă.
Dar lemurul, care până atunci tăcuse, zâmbi deodată și o întrebă pe broasca țestoasă.
– Îmi promiți că voi putea să mă însor cu fiica ta, dacă voi reuși totuși să leg o grămadă de apă?
– Mai încape vorbă? Ai cuvântul meu! răspunse broasca.
– Uite ce e… am uitat să-mi aduc sfoara de acasă, vorbi rar lemurul, așa că ia pipa mea. Te rog să-mi faci o sfoară din fumul ei albastru! Atunci îți voi aduce și eu o grămadă de apă pentru că… mă înțelegi… trebuie să am cu ce să o leg.
Fața țestoasei se lumină și îi spuse fiicei sale:
– Acesta va fi soțul tău!
Hipopotamul, puiul de maimuță, șarpele boa, elefantul și zebra strigară care mai de care:
– Dar nu-i drept! Lemurul nici măcar nu a încercat să lege apa!
Atunci broasca țestoasă răspunse.
– E adevărat că lemurul nici nu a încercat, dar numai el a înțeles că nu se poate lega o grămadă de apă, după cum nu se poate face o sfoară din fum. El s-a dovedit a fi cel mai deștept dintre voi, deci lui i-o dau pe fiica mea de nevastă.
Rescriere după un basm sudanez